O adevărată saga pare a fi construirea, și, mai apoi, demolarea Digului (lucrării hidrotehnice făcute aproape fără niciun fel de studiu și fără a fi proiectată de un specialist). Și, pentru că a fost atât de „bine” realizat, ANIF a câștigat, în instanță, desființarea acestuia.
Doar că, după informațiile noastre, Primăria municipiului Giurgiu avea o înțelegere cu fosta conducere a ANIF, în sensul că, în ciuda unei decizii a instanței de judecată, de desființare a barajului construit pe Canalul Cama, să se păstreze barajul și să se realizeze o deschidere de 16 m lățime și un pescaj (adâncime) suficientă să permită ambarcațiunilor ce transportau pompele aflate la capătul canalului să le ducă la reparat și mai apoi să fie retransportate la stația de pompare a apei.
Pe de altă parte, această înțelegere a celor două entități viza realizarea părții a doua a proiectului: realizarea unei uși batardou care să permită, conform proiectului, trecerea sau reținerea apei, precum și să asigure condiții optime pentru navigația pe canal.
Doar că noua conducere a ANIF Giurgiu, împreună cu un executor judecătoresc, au decis desființarea, ÎN INTEGRALITATE, a barajului, lucru prevăzut într-o sentință judecătorească. Zis și făcut…Fără a avea vreo autorizație de desființare sau de demolare (care, apropo, trebuie emisă de municipalitatea Giurgiu), sau a măcar a unui aviz din partea Ministerului Culturii, ANIF Giurgiu s-a pus pe treabă, adică pe…demolat!
De ce ar fi fost necesar avizul Ministerului Culturii? Păi, simplu! În zonă sunt nu mai puțin de trei monumente istorice: Cetatea lui Mircea cel Bătrân, Podul Bizetz și Cheul de piatră. Nu știm încă, în condițiile în care vreunul dintre aceste obiective ar avea de suferit, cine ar suporta pagubele…Mai mult, se vorbește prin târg că Podul Bizetz ar avea unele probleme, în sensul că unul dintre piloni nu ar mai avea un contact complet și corect cu fundul apei…Dar încă nu avem o informare oficială cu privire la acest aspect, astfel că, repetăm vorbim doar de niște zvonuri. De fapt, aceleași zvonuri spun că acesta ar fi fost și motivul pentru care primarul Lucian Iliescu ar fi luat decizia construirii unui al doilea pod, Podul Speranței, pe care a fost deviat tot traficul ce afecta, până atunci, Podul Bizetz.
Revenind la zilele noastre, conform informațiilor obținute de la oficialități, costurile pentru deschiderea celor 16 metri în dig ar fi însemnat 200.000 de lei (două miliarde de lei vechi). În schimb, costurile pentru DESFIINȚAREA digului, sunt de 10 ori mai mari. Vorbim, în consecință, de circa 2.000.000 lei (20 de miliarde de lei vechi). Această sumă a fost achitată de către ANIF Giurgiu, urmând ca, în perioada următoare, aceasta să se îndrepte împotriva Primăriei Giurgiu pentru recuperarea sumei.
Până aici, toate bune și frumoase…pentru ANIF! Barajul este desființat, la această dată, în proporție de 80%, doar că fenomenul de colmatare de sub Podul Bizetz nu permite nici măcar trecerea așa cum trebuie a apei, ca să nu mai vorbim despre navigabilitate pe acel sector, sau de transportarea pompelor pentru a fi reparate. Astfel că apare o nouă problemă: cine va săpa (și pe cine) sub cele două poduri? ANIF sau APDF, cele două entități care își dispută fundul apei, malurile sau chiar luciul de apă!? Să nu uităm că sunt lucrări de artă în zonă, care necesită avize speciale…
N.B. Pentru cei care nu cunosc, nu se ajungea în această situație dacă barajul construit din banii publici ai giurgiuvenilor era finalizat așa cum trebuia și era prevăzut inițial, în anul 2018…Dar, în consecință, acum ne confruntăm cu bani publici aruncați pe apa…Canalului Cama!
