Văzând lumina tiparului grație sprijinului financiar al Consiliului Județean Giurgiu, volumul „Dunărea lin-argintie…” a fost lansat oficial miercuri, 20 iulie, în prezența președintelui CJ, Dumitru Beianu.
„Apreciez foarte mult modul în care doamna Daniela Bardan organizează asemenea evenimente, dovadă stând valoarea invitaților. Este un argument pentru a combate cârcotașii, că și în vremuri extrem de grele, economic, social, cultura trebuie întreținută. Ceea ce se află între coperțile acestei cărți ne convinge că facem ceea ce este bine, pentru a promova județul Giurgiu. Vă mulțumesc tuturor, inclusiv presei, care are acest rol de a transmite inestimabila bogăție a cuvintelor către publicul larg”, a declarat, în debutul evenimentului, președintele CJ Giurgiu, Dumitru Beianu.
Volumul cuprinde o selecție din poezia bulgară în traducerea scriitorului român Nicolae Crevedia, material aflat în fondul Bibliotecii Județene „I.A. Bassarabescu” din Giurgiu. Antologia a fost publicată cu prilejul aniversării a 30 de ani de la înființarea Euroregiunii „Danubius” Ruse-Giurgiu, în cadrul unui proiect promovat de directorul Bibliotecii giurgiuvene, Daniela Bardan.
Volumul ce are în titlu numele fluviului ce leagă, nu desparte cele două orașe, reunește poezii ale unora dintre cei mai importanți poeți bulgari: Hristo Botev, Ivan Vazov, Pencio Slaveikov, Mara Belcheva, Kiril Hristov, Hristo Iasenov , Yana Yazova și mulți alții. În total, 23 de autori bulgari se regăsesc în cele peste 160 de pagini ale antologiei.
N. Crevedia (24 noiembrie 1902, Crevedia Mare – 5 noiembrie 1978, București), pseudonimul lui Nicolae I. Cârstea. A fost redactor al publicațiilor Curentul, Epoca și Mișcarea; redactor principal la Calendarul și Porunca Vremii și director al ziarului antisemitic Sfarmă-Piatră (1940). Tatăl său: Nicolae Crevedia, (n. 1872 – d. 1944) era un mic țăran care vindea făină. Mama sa: Elena Crevedia, (n. 1882 – d. 1977) era casnică. A mai avut 2 frați și 1 soră. N. Crevedia începe liceul la 18 ani, terminând studiile secundare la „Sf. Sava”; între timp lucrează ca muncitor necalificat sau curier.
Face studii de slavistică la București, fiind concomitent și funcționar la Ministerul de Război (1923-1924). După încheierea studiilor superioare se dedică ziaristicii.
Semnează versuri, în 1926, în „Viața literară”, dar activitatea poetului este legată îndeosebi de revista „Gândirea”. Funcționează ca profesor suplinitor, atașat de presă (între 1940 și 1946), apoi funcționar la Institutul de Inframicrobiologie (1955-1956), la Institutul de Lingvistică (1957), redactor la „Glasul patriei” (1957-1972).
