În ultimele luni s-a vorbit tot mai mult despre medici ca despre eroii zilelor noastre. Doar că ei își asumă acest rol nu doar în vreme de pandemie. Un medic pediatru, care formează și generațiile viitoare în calitate de asistent universitar, își dedică resursele și câștigurile sale pentru a aduce îmbunătățiri în locurile unde lucrează, clinicile mai mici din periferii sau orașe spre care nu se îndreaptă prea adesea campaniile de strângere de fonduri.
An de an, în locul vacanței alege să plece pentru mai multe luni ca voluntar în țări din Africa și Asia, în comunități unde medicii pediatri sunt cunoscuți doar din poveștile altora. Dr. Horațiu Vultur povestește, în interviul acordat, că a avut supriza să ajungă în Africa într-un loc unde nu mai lucrase un pediatru în ultimii 8 ani de zile, iar după o lună de activitate, alături de o echipă de medici voluntari din mai multe țări, aici s-au redus decesele în rândul minorilor la 0, de la câteva cazuri zilnice, câte erau raportate înainte.
Scurtă biografie
Originar din Reghin, Dr. Horațiu Vultur s-a născut în ajunul Crăciunului anului 1985, și, la doar 36 de ani, este specialist în tratarea micuților ce suferă de boli rare (talasemie și hemofilie). Sunt aproximativ 20 de copii care urmează tratamentul prescris de dr. Vultur, absolvent al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” (specializarea Medicină Generală), doctorand al aceleiași universități, departamentul CARDIOLOGIE. Înainte de „marea dragoste” – medicina – dr. Horațiu Vultur a urmat cursurile facultății de Relații Internaționașe și Studii Europene – licențiat în Diplomație și Relații Internaționale la Universitatea „Spiru Haret” din Capitală.
La acest moment este administrator general și medic pediatru – al rețelei on-line PedMed, furnizor de consultanță pediatrică și servicii medicale, funcție pe care o deține din luna februarie a anului 2020. Înainte de asta, a fost asistent universitar al Catedrei de Fiziologie al Universității „Titu Maiorescu” (Facultatea de Medicină), unde, timp de doi ani, i-a pergătit pe viitorii medici.
Din anul 2016, este medic al Spitalului Județean de Urgență Giurgiu – Secția Pediatrie, unde lucrează cu copii ce suferă de talasemie sau de hemofilie. Sunt peste 20, spune dr. Horațiu Vultur, și multe dintre cazuri sunt depistate în faze incipiente, ceea ce crește mult speranța de viață pentru acești pacienți.
Din anul 2008, a activat în diverse programe de voluntariat. Primul a fost Campania „Donează Sânge! Fii erou”, derulată în anii 2009 – 2010, urmat apoi de diverse caravane medicale în mediul rural unde a oferit consultații și analize gratuite.
Primul contact cu o misiune de voluntariat reală, într-o țară mai puțin norocoasă, a fost în anul 2017, când, în calitate de șef al departamentului de pediatrie din Kisoro – Uganda, a îngrijit mai mulți copii, atât din Uganda, cât și din Congo și Rwanda. Următorii doi ani l-au găsit, pe timpul verii, tot în Africa, în aceleași zone dar și în Filipine (2018 și 2020) unde în calitate de voluntar, a susținut mai multe prelegeri la Asociația Filipineză de Hemofilie.
Va rămâne sau nu medicul Horațiu Vultur la Giurgiu?
Recent, o serie de zvonuri menite să inducă panică în cei aproximativ 20 de pacienți minori, suferinzi de talasemie sau de hemofilie, au apărut în mass media națională: centrul de tratament de la Giurgiu ar fi urmat să fie desființat! Doar că informația era eronată! Mare parte dintre pacienții tratați astăzi la Giurgiu, atât de talasemie, cât și de hemofilie, au venit din alte centre către centrul nostru. Sunt pacienți chiar și de la Suceava sau Chișinău, care se tratează în spitalul giurgiuvean!
Numai că, într-o amplă discuție purtată cu medicul coordonator al centrului, dr. Horațiu Vultur, referitor la acest aspect, acesta ne declara:
„La nivelul relației mele contractuale cu Spitalul Județean de Urgență Giurgiu vorbim despre un contract pe perioadă determinată, care ar urma să expire la 31 decembrie anul acesta. Acum se discută reînnoirea acestui document, pentru care nu se pune problema. Mai mult, domnul director m-a asigurat că vom rămâne în relații contractuale, mai ales că lucrăm împreună de atâția ani. Ca orice angajat și angajator, e bine să vedem toate lucrurile în ordine. Dar nu se punea problema închiderii acestui centru, pentru că bugetele sunt foarte mari, iar un asemenea lucru ar fi un impact enorm…”, ne spunea dr. Vultur.
Ce ar fi însemnat, totuși, pentru pacienți, dacă aceste zvonuri ar fi devenit realitate…? Tot dr. Horațiu Vultur răspunde și acestei întrebări:
„Sunt câteva zeci de pacienți incluși în Programul național de tratament pentru talasemie și hemofilie, cu toate formele. Predomină, ca forme, cele severe, atât pe hemofilii, cât și pe talasemii. Riscurile de decese sunt foarte mari, astfel că era o problemă. Sunt boli grave, pe plan mondial având cele mai mari procente de decese, chiar mai mari decât bolile oncologice. La un pacient cu hemofilie, care nu este depistat sau nu își ia tratamentul la timp, speranța de viață este de circa 18 ani, iar la o talasemie majoră, până în primii 10 – 12 ani. Acum, cu tratament, speranța este aproape ca la un om normal, bolnavii de talasemii urcând până spre 40 – 60 de ani, iar la hemofilie, la fel. Se implică în aceste boli un tratament zilnic, la două trei zile, periodic transfuzii de sânge, dar se poate trăi aproape normal cu aceste boli, dacă se respectă regimul de tratament și de viață.”, ne spunea dr. Vultur.
Bolile amintite fiind boli ce necesită cantități de sânge, era firească întrebarea legată de eventuale crize de sânge, așa cum se vehiculează în majoritatea știrilor la nivel național.
„Din prisma Pediatriei, niciodată nu am primit refuzuri atunci când am avut nevoie de o anumită cantitate de sânge, de un anumit tip. Tot ce am solicitat, și se fac transfuzii cam de doi ani pe secție, nu s-a refuzat! S-a făcut tot posibilul cu alte spitale sau cu centre din alte județe, dar s-a rezolvat!”
Dacă s-ar fi adeverit zvonurile respective, ar fi fost îngrozitor penrtu pacienții care, în sfârșit, aveau posibilitatea de a găsi în orașul lor calitatea actului medical pentru boala de care suferă la unul dintre cele mai înalte niveluri, identic cu cea de la București, dar să fie, mai apoi, nevoiți să se mute către alt centru. Nu numai din punct de vedere al birocrației, dar și din punct de vedere uman… Procedura de reintegrare în alt județ durează luni de zile, pentru că vorbim despre medicație, integrare în program etc, ceea ce poate fi până la urmă diferența dintre viață și moarte.
Până în anul 2016, când a demarat protocolul național de tratament pentru acești pacienți și la Giurgiu, media de zile de spitalizare pentru cei cu hemofilie se ridica, anual, la peste 200 de zile, aproape tot anul, iar acum reducerea este de 97 % (în cifre, cel mult 10 zile pe an de spitalizare).
Costurile Programului Național de Tratament Talasemie și Hemofilie depășesc, după cum preciza dr. Horațiu Vultur, costurile programelor de oncologie. Cel mai mic pacient al medicului este un bebeluș de 10 luni, iar majoritatea copiilor care vin să se trateze la el sunt din mediul urban. Având doar câțiva medici (maxim șase în pediatrie la nivel național), avem copii din toate părțile…Ca idee, lunar, pentru un bolnav de hemofilie valoarea tratamentului este de peste 5 – 6000 de euro, iar dacă dezvoltă complicații, suma se ridică la 15 – 25000 de euro, bani pe care părinții lor nu i-ar fi avut niciodată. La un adolescent, suma aproape se triplează! Suma cheltuită anul acesta este de câteva milioane de lei!
Amintiri de pe continentul „negru”, Africa
Experiența medicului Horațiu Vultur cu programele derulate în Africa depășește 10 ani.
„Vorbim de cu totul altă lume, de altă patologie. Sunt proiecte de voluntariat cu diferite organizații din afara țării, eu colaborez cu o organizație din Spania, mai comprehensivă pe domeniul medical, și, în fiecare vară, plec împreună cu ei în țări din zona mai puțin dezvoltată a Africii (Congo, Rwanda, Uganda). Plec de la două-trei săptămâni până chiar și la patru luni, ca medic voluntar.
Experiențe grele sunt cu zecile…Cea mai grea este să conștientizezi că știi ce ai de făcut, și să vezi cum îți moare copilul în față pentru că nu ai cu ce să îl tratezi: de la medicație, la proceduri, la ustensile. Îmbucurător, în schimb, pe secția de pediatrie de acolo, primul șoc pe care l-am avut a fost când un medic de acolo mi-a spus că, de o lună, de când eram acolo, nu a mai murit niciun copil, în condițiile în care înainte mureau cinci sau șase pe zi…Cam asta a făcut diferența. Iar în regiunea respectivă din Uganda, unde se întâmpla acest lucru, nu mai fuseseră medici pediatri de șapte ani!”, își amintește dr. Vultur.
Despre greutatea despărțirii de cei dragi, medicul – deja giurgiuvean, prin adopție – spune:
„Prima oară a fost greu, extraordinar de greu, cu pregătire de un an de zile atât fizic, cât și psihic, să conștientizezi ce te așteaptă acolo și riscuri, dar apoi te îndrăgostești instant pe ceea ce înseamnă genul acesta de proiecte. Deja, la următoarele plecări, eram obișnuit”.
„Safari…Avem ce învăța de la sălbăticiuni!”
Curiozitatea fiecăruia care discută cu cineva care a ajuns, într-un fel sau altul, în Africa, este dacă respectivul a avut parte și de safari.
„Da, am avut parte și de acest tip de experiență. La fiecare dintre ieșiri, îmi luam două-trei zile de rezervă, la final, să împachetăm, și chiar localnicii, băștinașii, ne duc prin junglă nu ca pe turiști, ci ca pe oameni de-ai lor și ne arată zona. Pe lângă că munca, de foarte multe ori, a fost cu triburi din junglă, izolate…Am fost martori chiar și ale unor lupte între triburi, am avut și pistol la cap și ni s-au dat arme să ne protejăm etc…”, își amintește dr. Vultur.
Întrebat cine este mai periculos în savană sau în junglă (omul sau animalul sălbatic), dr. Horațiu Vultur răspunde, fără a sta pe gânduri: OMUL!
„Cu animalul sălbatic nu am avut evenimente notabile. Un exemplu care m-a surprins a fost – și chiar am reușit să imortalizez acel moment – când un tigru, un leu și o antilopă se plimbă la distanță de un metru unul de altul, și s-au plimbat prin toată savana! Asta înseamnă un animal care nu este flămând, toată lumea se înțelege. Când e vorba de vânătoare, vânează, dar în rest sunt într-o comuniune. Este aspectul clasic de savană, pe care lumea nu îl știe: animalele stau la un loc, până li se face foame!”
An de an, dr. Horațiu Vultur, pe lângă zecile de copii suferinzi de talasemie sau hemofilie pe care îi tratează în Centrul din Giurgiu (sau în Capitală), alege să își petreacă „concediul” vindecând alte sute de copii în zone mai puțin liniștite. Mai mult, acest medic a declarat că nu va renunța, cel puțin nu în perioada următoare, la ceea ce el consideră a fi menirea sa: pediatria! Și nici la Spitalul din Giurgiu nu ar renunța, pentru că aici a găsit un colectiv unit, cu personal și conducere dispusă la a-l sprijini. Un sprijin important a găsit și în conducerea Consiliului Județean Giurgiu, în persoana președintelui Dumitru Beianu, care l-a sprijinit cu tot ce a avut nevoie, atunci când s-a solicitat.
