Se bate toba, peste tot, despre încurajarea tinerilor din mediul rural să rămână sau să se întoarcă la „vatră”, la „rădăcini”. Lăudabile inițiativele – de cele mai multe ori pe hârtie – de asemenea încurajări. Programe cu finanțare națională sau europeană, cursuri și axe de dezvoltare, toate menite să ducă la bun sfârșit reîntinerirea satului românesc.
Dar, când, din varii motive (de cele mai multe ori din vina consultantului – pentru că, deh, fără de el nu se poate), tânărului întreprinzător din mediul rural (fermieri în cele mai multe cazuri) i se pun bețe în roate, adio încredere și, mai cu seamă, ADIO întoarcere sau rămânere în mediul rural pentru tineri.
Un astfel de caz ne-a fost adus, recent, la cunoștință. Este vorba despre o tânără ambițioasă, Adriana Mihalache, care, la doar 27 de ani, deși proaspătă mămică, a avut curajul de a pune pe picioare o mică afacere în domeniul agriculturii.
Absolventă, inițial, de Litere, „beneficiara” unui post de cadru didactic în municipiu, ea fiind originară din satul Falaștoaca (comuna Comana), Adriana s-a reorientat către Facultatea de Agronomie, unde a terminat specializarea management și dezvoltare rurală. Un lucru pe care, după cum recunoaște chiar ea, îi era necesar, deoarece dragostea pentru agricultură, insuflată de familie, a triumfat în fața pasiunii pentru educația copiilor.
„Familia mea deține o fermă mixtă, lucrăm circa 150 de hectare de teren – atât proprietate, cât și în arendă, avem și câteva animale…Tristețea mea este că, atunci când a fost acea epidemie de pestă porcină, am pierdut peste 50 de capete, și nici până acum nu am primit despăgubirile de la stat…”, spune Adriana.
Și, pentru că și în agricultură, ca peste tot, era nevoie de o schimbare, aceasta a venit, în familia Mihalache, de la Adriana. A accesat un proiect de 60.000 de euro (fonduri europene), pentru realizarea unei hale de depozitare a produselor provenite din ferma familiei (în principal) și de la alți fermieri.
Doar că, de aici, intervine gustul amar al proiectului pentru familia Mihalache. Ceea ce se arăta a fi o oportunitate pentru toți, a devenit o povară și un coșmar. Deși inițial (și toate autorizările) au fost făcute pentru HALĂ DE DEPOZITARE, nicidecum pentru procesare produse agricole (roșii, în special), la final, consultantul s-a dovedit a fi un „încurcă-lume”. Grație „sfaturilor” și documentelor întocmite de acesta, proiectul s-a „transformat”, peste noapte, din HALĂ de DEPOZITARE, în PROCESARE. Și nu orice cantitate, ci minim 200 de kg de legume (calitatea a II-a sau a III-a, după cum a impus o comisie venită să evalueze implementarea proiectului). Mai mult, era imposibil de realizat acest „deziderat” al lui SC TIGAIE CONSULTING SRL (nume predestinat???) întrucât culturile de legume din câmp deschis au fost declarate calamitate de seceta ultimilor doi ani.
Și uite așa, hala de peste 100 mp, în care trebuia să se regăsească depozitate legumele ce ar fi urmat să ia calea comerțului, a devenit coșmarul familiei Mihalache, ce se vede, acum, executată silit pentru suma de peste două miliarde de lei vechi, cât a fost valoarea proiectului.
Dar, ce să vezi, odată cu proiectul depus de Adriana Mihalache, și câștigat, alte două proiecte, cu exact aceeași valoare și același obiectiv principal, ambele aparținând (direct sau indirect) lui TIGAIE CONSULTING SRL, au primit finanțare și…nicio vizită de control! Mai mult, au primit și viza de conformitate și bună practică din partea autorității contractante, AFIR.
Suntem tare curioși cam ce ar avea de spus referitor la toate aceste aspecte reprezentanții OJFIR Giurgiu. Oare este legal (și, dacă este legal, este oare moral) ca firma de consultanță să depună proiect cu aceleași obiective ca cel pe care l-a „sfătuit”? Așteptăm și noi un răspuns…
