Recent, un oficios al PSD Giurgiu publica un articol (mai mult o opinie a președintelui PSD Giurgiu, Marian Mina), al cărui țintă era nimeni altul decât președintele Consiliului Județean Giurgiu, Dumitru Beianu. În replică, contactat de publicația noastră, Dumitru Beianu i-a transmis lui Marian Mina următoarele:
„Dilemei dvs., exprimată public, îi contrapun urmatoarele:
⁃ am nenumărate plângeri depuse de oameni de categoria Dvs., dar nu am fost citat niciodată și nu mi s-a adus la cunoștință vreo calitate de inculpat. Așadar nu am de ce să demisionez.
⁃ am o firmă din 2005, așa îmi plătesc cheltuieli cu studiile copiilor, rate, investiții, toate verificate și verificabile. Nu mă mai pot ocupa personal dar nu e o rușine că unele firme merg mai bine sau mai rău, uneori.
⁃ nu am avut timp de concedii pentru că sunt multe de facut în administrație în perioada asta. Nu mă plâng, nu ați înțelege…
De fapt, nu aveți ce înțelege din înșiruirea asta, decât, eventual dacă reușiți o comparație practică cu propria persoană.
Am mai fost Președinte CJ, îmi place administrația și îmi oferă suficiente satisfacții, am făcut un master în domeniu ca să înțeleg ce nu știam suficient.
În mandatul anterior am semnat contracte de 100 milioane euro și am terminat mandatul cu aceeași declarație de avere.
Așa va fi și după acest mandat.
Dvs.?
◦ Dvs. ați fost, practic, necalificat, ca încasator la cântarul din vamă, prea mulți ani ca să mai deveniți altfel. Nu se datorează ascensiunea niciunei performanțe, alta decât că ați corespuns profilului căutat de dl. Niculae Bădălau.
◦ Nu ați avut nicio afacere legală, dar vă permiteți haine scumpe și o mașină la fel, dăruită de un prieten misterios.
◦ Ați făcut un mandat de președinte, numit, pe terasă la Talo și lăsând alți colegi să decidă și să coordoneze activitatea în CJ.
Din toate aceste considerente ar fi trebuit să vă înghițiți întrebarea și să vă străduiți mai mult pentru rolul de lider serios, modest și performant descris în fișa postului de Președinte de partid.
Pentru orice discuție profesională edificatoare rămâne valabilă invitația unei confruntări la care puteți veni cu toți sfetnicii și bibliografia care vă încape în portbagajul Tuareg-ului, pe care îl parcați neregulamentar ori de câte ori „aveți drum” pe la Prefectură…
Eu vin singur și cu mâinile în buzunare.
La propunerea asta, deja învechită, nu v-ați înghesuit să răspundeți.”
