Începând de astăzi, vom demara, periodic, o serie de discuții cu persoane aflate la conducerea județului sau municipiului, dar și cu primari de comune, în care vom dezbate câte un subiect „fierbinte” al momentului, pe plan local. Astăzi, o discuție sinceră cu președintele Consiliului Județean Giurgiu, Dumitru Beianu, despre DGASPC Giurgiu, despre problemele și soluțiile ce pot fi găsite
Tot mai des, pe anumite conturi de facebook, precum și pe o serie de site-uri așa-numite de știri, a fost lansat un veritabil atac la adresa președintelui Consiliului Județean Giurgiu, Dumitru Beianu, care este acuzat de faptul că și-ar dori ducerea de râpă a Direcției Generale de Asistență Socială și pentru Protecția Copilului Giurgiu. Însă de fiecare dată informațiile au fost prezentate trunchiat, cu afirmații scoase din context, menite doar să inducă un sentiment de panică în rândul angajaților direcției amintite. Pentru o mai corectă și clară informare a tuturor, ne-am adresat președintelui CJ, Dumitru Beianu, care a declarat:
„Sunt niște atacuri care nu au nicio legătură cu realitatea și care prezintă frustrarea unor oameni care nu au demonstrat niciodată că le pasă de ceea ce se întâmplă în acea direcție, fie că vorbim despre beneficiari, fie că vorbim despre angajați. Au fost foarte multe angajări nejustificate, în anii anteriori, mai exact din 2012 până acum 300 de persoane, iar numărul de beneficiari a rămas același. Mai mult decât atât, nu s-au făcut reparații capitale la nicio clădire. Au fost câteva clădiri care au fost modernizate pe mandatul meu anterior, sunt niște case protejate cumpărate înainte de 2004, dar reparații capitale nu s-au făcut la niciuna, nici măcar reparații de mentenanță. Sunt foarte multe clădiri unde sunt probleme cu prizele, cu instalațiile sanitare de la băi, și sunt un real pericol. Parcul auto este, de asemenea, foarte învechit, astfel că nu poate spune nimeni că s-a ocupat ca DGASPC să furnizeze servicii de calitate. A fost doar o vacă de muls și o zonă în care s-au transferat tot felul de angajați care nu au legătură cu sistemul și care nu au căutat decât să obțină o recompensă pentru serviciile oferite. Nu dezvolt…”
Despre raportul asistenți-asistați la nivelul DGASPC Giurgiu, președintele CJ, Dumitru Beianu, preciza:
„La nivelul beneficiarului suntem undeva, la aproximativ 400, dar la nivelul angajaților, prin cele peste 200 de persoane angajate în ultimii patru ani, am ajuns la mai mult de doi asistenți pentru un beneficiar! Numai la hotelurile de cinci stele găsești asemenea repartizări…dar, repet, nu s-a reflectat acest efort financiar extrem de greu de suportat și în calitatea serviciilor, pentru oamenii aceia a rămas la fel…Încă se iau alimente cumpărate la suprapreț, asta ar fi singura chestiune pe care am putea să o considerăm, cu un umor englezesc, ca fiind un lucru bun…Dar calitatea alimentelor lasă de dorit…Îmi aduc aminte că anul trecut se pregăteau alimentele într-un subsol fără niciun fel de condiții și fără niciun fel de autorizare pentru așa ceva. Deci, ne străduim să găsim soluții și, chiar dacă îmi asum niște riscuri și încercăm să eșalonăm plata contribuțiilor, tot nu suntem buni. Și aici avem de a face cu niște zvonuri toxice legate de acest subiect. Pentru orice neplată a contribuțiilor, trei luni de zile, salariatul beneficiază de aceleași drepturi. După trei luni de zile, fapta se transformă în faptă penală pentru ordonatorul principal de credit, adică subsemnatul, nu se va ajunge la asemenea situație, pentru că încercăm să procedăm cât mai bine pentru a închide așa cum trebuie acest sfârșit de an.
Avem o eșalonare, dar nu există, până la sfârșitul anului, niciun risc pentru vreun angajat de la DGASPC, dacă are nevoie de servicii medicale să nu le primească pentru că, vezi Doamne, ar fi ceva întârzieri pe zona asta.
Referindu-se la mult trâmbițatele concedieri dintre angajații Direcției, președintele Dumitru Beianu a mai precizat:
„Sunt unele categorii de persoane care nu au legătură cu activitatea specifică, și cărora li s-au găsit niște locuri de muncă mai mult sau mai puțin justificate. Încercăm să facem o reorganizare și cu acordul sindicatului din Direcție. Toată lumea de bună credință înțelege că, având un asemenea număr imens de personal, nu se pot asigura salarii pentru un întreg an. Reorganizarea presupune eliminarea acestor funcții care nu sunt justificate sub nicio formă, dar sunt și zone în care vor fi adăugate locuri în organigramă, pentru completare. Exemplu: la achiziții publice, aș fi răutăcios, dar aș spune că s-a lăsat în mod intenționat un număr redus de angajați, astfel încât procedurile să fie făcute de-a valma, fără să se analizeze ofertele…Așa s-a dorit ca acolo să fie un haos…Și oameni din alte zone vor fi direcționați…Vom încerca să facem un serviciu, de la patru persoane – câte sunt acum – să ajungem la șapte angajați…Nu suntem absurzi, să tăiem cu foarfeca, doar de dragul de a face economie! Nu vor rămâne pe drumuri oameni de care este nevoie!
Dau un alt exemplu. Cumva, printr-o interpretare s-a considerat că este normal să avem un asistent medical inclusiv în căsuțele în care avem copii sănătoși. Nu se justifică! Putem vorbi despre un asistent medical la un număr de patru, cinci căsuțe. Dar de aici până la a angaja în fiecare căsuță cu 8 – 10 copii câte un asistent medical care nu are, efectiv, de muncă, e o distanță și presupune niște costuri mari. Aceia vor fi eliminați! Probabil mai avem anomalii la centrele mari pentru persoane vârstnice, unde avem și muncitor, și fochist, și paznici. Ori, aici se poate comasa cumva în fișa postului, astfel încât un om să îndeplinească mai multe funcții. Asta în condițiile în care persoanele vârstnice nu generează incidente, care să necesite atâtea funcții. Aceste exemple sunt posturi care, cu toată părerea de rău, trebuie eliminate, pentru a salva, cumva, întregul!”
O soluție, la un moment dat, pentru o eventuală economie poate fi asistentul maternal sau chiar creșterea numărului de adopții.
„Sunt destul de mulți, dar la ei e o situație cumva distinctă. Ei au un copil sau doi în îngrijire, pentru fiecare primindu-se o indemnizație. Este o soluție favorizantă, dacă am putea scoate mai mulți copii din sistem ca apoi să îi plasăm la asistenți maternali, cum la fel de indicat este să ajutăm familiile care vor să adopte!”
