De câteva zile, majoritatea localităților importante din țară sunt tulburate de mitinguri – majoritatea organizate de formațiuni politice care fie au fost la „butoane” și acum își doresc revenirea, fie tânjesc la bruma de carne rămasă pe ciolanul de os de la putere – care au, conform strigăturilor, un singur scop: demiterea guvernului și renunțarea la restricțiile care, cel puțin deocamdată, ne țin departe de a ne transforma în ciumații Europei.
La o simplă analiză a imaginilor – atât a celor difuzate de televiziuni, dar și a celor postate pe site-urile de socializare – se observă, fără prea mare greutate, că fețele sunt cam aceleași ca la „mitingurile spontane” de după tragediile de la Piatra Neamț sau de la Institutul „Matei Balș”.
Din păcate, sunt oameni săraci cu duhul, oameni fără resurse materiale, și asta nu pentru că nu s-ar găsi de muncă, ci…pentru că munca fie e rușinoasă pentru ei, fie e prea grea. Ici și colo, vezi câte un „reprezentant” al rețelelor HORECA, pe care toate posturile de televiziune ce promovează „vuvuzeaua” și dezbinarea le deplâng…
Revenind la cei care, seară de seară, au ajuns să ne strice liniștea cu zgomotele vuvuzelelor sau cu huiduieli…Sunt indivizi cărora munca le pute, indivizi care nu au, cel mai probabil, nicio zi trecută în REVISAL. Sunt beneficiari de ajutor social, și acela încasat fără a presta zile de muncă în folosul comunității pentru simplul motiv că sunt…bolnavi! Bolnavi de lene cronică, ce nu le dă pace și nu îi lasă să abandoneze spartul semințelor pe banca de la poarta casei sau de la scara blocului. Dar, dacă statul le dă…de ce să nu beneficieze de „dreptul” lor? Alții, copii de câțiva ani, care a doua zi ar trebui să fie la școală (fie ea fizică sau on-line) ce nu știu a explica pentru ce protestează sau cine sunt cei pe care îi vor „JOS!”. Unii dintre acești copii bântuie la proteste la ore târzii, fără a fi însoțiți de vreun părinte sau un adult responsabil (???), care nu are loc de muncă pentru simplul motiv că nu s-ar duce să muncească (pe baza pregătirii) pentru salariul minim pe economie. Nu, nu este insuficient, pentru că sunt o mulțime de alți oameni (apropo, a doua zi cei deranjați de protestatari, mergeau la muncă, pe salariul acela) care se descurcă cu aceste resurse…și nu ies în stradă să urle!
Pe de altă parte, avem reprezentanții așa-zisului HORECA, ce se plâng că și-au pierdut afacerile. Să le luăm pe rând…
A fost vreun hotel închis din cauza pandemiei? Nu am auzit de așa ceva! Din contră, la munte, în stațiuni, aproape că nu mai aveai unde arunca un ac pe pârtii sau pe străzi de turiștii veniți pentru un week end sau mai multe zile. Ok, veți spune că au avut de pierdut restaurantele. Dar nimeni nu i-a împiedicat nici pe cei de la restaurante să nu se reprofileze, dacă servirea de hrană era singura lor activitate. Imposibil ca printre ospătari să nu fi fost și vreunul sau doi cu permis de conducere, iar o investiție minimă (o faci și pe asta, dacă vrei să îți salvezi afacerea) într-un mijloc de deplasare sau două, puteau transforma restaurantul în…livrare la domiciliu! Astfel își păstrau și afacerea, și angajații! Dar, când nu vrei să gândești, nu găsești soluții! Deci, în concluzie, nu pandemia sau statul român închide afaceri, ci închistarea, îngustimea la minte și dorința de îmbogățire rapidă, fără prea multe investiții, aceștia sunt adevărații dușmani ai dezvoltării!
Dar e mult mai ușor să arunci vina, să stai cu mâna întinsă și să protestezi, chiar dacă motivul protestului tău nu este unul concludent…Vreți libertate? Luați! Cu toate că sunteți liberi să strigați pe străzi, să înjurați și să distrugeți! Dar bine ar fi ca, după vreo două săptămâni, să nu bateți disperați la ușile spitalelor, cerșind, la propriu, o gură de oxigen ce v-ar salva viața! Poate atunci veți realiza că „meseria” de protestatari nu a făcut nimic altceva decât să vă arunce în ghearele morții! Să nu fie prea târziu, pentru că, vedeți și voi, domnilor protestatari, sunt cozi de ambulanțe la intrările în UPU, iar la ATI se eliberează locuri, în cele mai multe cazuri, atunci când un om nu mai rezistă…
