Giurgiuvenii respirau ușurați atunci când, în luna ianuarie a anului 2020, primarul de la acea vreme, social-democratul (mai apoi reprezentantul Pro România) Nicolae Barbu, anunța demararea procedurilor de emitere a autorizației de construcție pentru fosta Casa a Tineretului. Documentația a fost depusă pentru obținerea acordului de mediu.
Proiectul reabilitării Casei Tineretului din Giurgiu şi transformarea în Centru Comunitar Integrat face parte din Strategia de Dezvoltare Locală Giurgiu care se află depusă pe masa celor de la Ministerul Dezvoltării Regionale.
O astfel de investiţie este estimată la 3,3 milioane de euro.
„Concret, Casa Tineretului va deveni CCI, la care să fie asigurat accesul tuturor rezidenţilor şi în cadrul căruia să fie furnizate servicii educaţionale pentru adulţi şi copii, servicii personalizate de ocupare, socio-medicale pentru adulţi şi copii, pentru copii/femei în situaţii de vulnerabilitate, punct de acces public la informaţii, servicii sportive şi recreative. Personalizarea interiorului şi exteriorului clădirii se va realiza cu participarea comunităţii, sub îndrumarea unor specialişti din institutii/ONG-uri sau a unor echipe de urbanişti şi/sau arhitecţi”, anunţa, la vremea respectivă, mai exact în luna ianuarie 2020, Primăria Giurgiu. Se promitea o clădire modernă, cu facilități pentru tineri (și nu numai…) toate incluse în proiectul amplu de modernizare a zonei Oinac. Cu patru ani înainte, în 2016, se anunța faptul că scheletul Casei Tineretului urmează să capete o formă, să devină ceea ce s-a dorit inițial. Marți, 22 martie (n.r. 2016) a fost semnat un protocol între Primăria Giurgiu și Consiliul Județean”, titra presa locală la acea vreme. Aceleași promisiuni de reabilitare au fost făcute și un an mai târziu, 2017, când ruina urma să se transforme în clădire funcțională grație fondurilor europene…
Ruina a fost, de-a lungul anilor, adăpost pentru câinii fără stăpân, oamenii străzii sau consumatorii de stupefiante ori pentru indivizi aflați în căutarea de adrenalina oferită de o partidă de amor în centrul orașului (cunoscute fiind scandalurile care au avut drept scenă de derulare ruinele Casei Tineretului, unele dintre ele mediatizate chiar pe televiziunile naționale). Nu au lipsit nici tentativele, dar nici „reușitele” de suicid de pe clădirea abandonată…
Mai apoi, o bucată de vreme, lângă ruină a apărut dirigenția de șantier pentru proiectul european ce viza modernizarea străzilor Oinac, Bd Mihai Viteazul, Șos. București, zona Ramadan, în acest proiect fiind inclusă, conform declarațiilor anului 2020, și Casa Tineretului. Doar că timpul a trecut, dirigenția de șantier a dispărut, lăsând în urma ei aceeași ruină, dar și – parcă – mai multe gunoaie. Reziduuri din construcții, bălării, tufișuri…adevărate pericole pentru cel care s-ar încumeta, din varii motive, să se aventureze în zonă. Nu ne-ar mira dacă și șerpii sau șobolanii nu și-ar face veacul printre mormanele de rămășițe sau prin ierburile extrem de înalte. Chiar dacă autoritățile competente (în cazul de față, cel mai probabil Garda de Mediu) ar lua măsuri, de suferit ar avea tot locuitorii municipiului ar avea de suferit, pentru că o eventuală contravenție aplicată municipalității, tot din bugetul local ar fi plătită…
Și, ca într-un permanent blestem al ultimilor ani, ruina de „la șosea”, locaș al sinucigașilor și al consumatorilor de alcool sau de stupefiante, pare să își ducă aspectul de clădire abandonată, fără vreo șansă ca, vreodată, să devină ceea ce ar fi trebuit să fie în anii comunismului: o clădire destinată tinerilor, locuitorilor din zonă, și nu o fantomă a trecutului, ce nu va avea, parte, vreodată, de o fațadă așa cum ar merita, de fapt…
Casa Tineretului a fost proiectată în anul 1985, an în care au demarat şi lucrările de construire. Nu a fost niciodată finalizată. Imobilul, sau mai exact scheletul clădirii, se află acum în domeniul public al municipiului Giurgiu.
